Alegeri personale.

Imbatranirea imi da dureri de cap si imi face riduri premature. Din cand in cand. Asta, si alte jjj de ganduri care zburda prin capul meu mic, dar incapator.

Am avut o relevatie cand, cautand aiurea-n tramvai dupa bilete de avion prin te miri ce orase europene in care as vrea sa imi beau cafeaua, am vazut ceva interesant. Categoriile de belete existente. Si anume: pentru copii, pentru tineri (pana in 24 de ani), pentru adulti si mai departe nici nu conteaza. De fapt, faza cu tanar-adult nu prea mi-a placut.

Nu mi-a placut deoarece, conform impartirii alora de pe site, eu acum sunt inca “tanara”. Dar ma indrept vertiginos spre categoria “adult”. Si asta suna intr-un fel.

Am stat stramb, am judecat drept si m-am gandit ca nu mai e vreme de pierdut, timpul trece, guvernantii se schimba, facturile cresc etc. Trebuie, deci, sa iau masuri drastice pentru a ma mentine forever young. Prin “masuri drastice” ma refer la chestii de bun-simt pe care trebuia sa le fac cu mai mult timp in urma, dar pe care le tot amanam. Am constatat ca, fara sa imi dau seama, am inceput sa renunt incet-incet la o parte din chestiile care imi faceau rau. Sau care nu imi faceau tocmai bine. Intra aici mancare, job, prieteni, relatii de toate felurile, nimicuri de all-day-everyday. Si am mai hotarat sa nu mai bag in seama oamenii care nu merita, in schimb, sa ma vad mai des cu cei cu care rad mai des. And it feels damn good. Cred ca deja intineresc putin cate putin, oricat de cretin ar suna Desigur, voi face si sport la modul serios si organizat, ca asa e reteta.

Si ca sa imi fac viata si mai frumoasa, investesc in mine si in mica-mi casutza, ca sa fie treaba treaba. In plus, m-am facut un pic mai rea si am decis sa nu mai inghit mitocaniile din juru-mi. Nici cu o luna in urma nu inghiteam, dar acum sunt si mai apriga. Cum vad, cum taxez. Si am vazut ca e bine.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa