Zilele astea am facut ceva restructurari in lista de prieteni.
M-am vazut cu o prietena dupa muuuult timp, dar nimic nu s-a schimbat. Parca nu ne mai vazusem de ieri. Si m-am bucurat. Relatii care se pastreaza si pentru care merita sa pariezi.
In alte cazuri, insa, am avut surprize. Oameni care suna cand au chef sa vorbeasca cu cineva, sau cand tre sa mearga nu-stiu-unde si n-ar merge singuri, oameni care m-au ajutat si pe care am incercat sa ii ajut, oameni de care candva am fost extrem de foarte apropiata. Si de care am devenit… nu stiu, nici macar apropiata. Ciudat cum se schimba oamenii si, odata cu ei, parerile noastre despre ei. Ciudat cum cineva iti povesteste despre nu stiu ce bostanarie, dar nu te intreaba atat de banalul “ce mai faci?”. Ciudat mod de a da la o parte. Ciudati oameni care, poate, cand o sa scape de “atentiile” venite din alte parti o sa isi aduca aminte de serile amuzante, de cinele luate impreuna sau de plimbarile aiurea. Oameni pe care nu merita sa pariezi, desi ai fi facut-o candva fara sa te gandesti.
Chestiile de genul asta imi provoaca greata. Sunt ca loviturile alea care vin din partea persoanelor de la care nu te astepti. Ca vorbele alea pe care ti le arunca o persoana pe care o respectai si care credeai ca te respecta.
Oricum, se poate sa am si eu probleme de perceptie, nu zic nu. Acum, ca ma gandesc si compar, e clar ca prietenul e cel despre care esti convins ca o sa fie mult timp langa tine (ca sa nu folosesc cuvantul ala despre care ziceam intr-un post anterior ca nu ar trebui sa existe 
), care te suna sa vada daca mai esti la munca si vine sa te “pescuiasca” pentru a merge la o bere, sau la un film, sau la o poveste. Sau care te sms-uieste doar ca sa vada “what’s up”. Care se auto-invita la tine, inarmat cu pensule si diluant, sa nu te lase cumva singur la vopsitul usilor (treaba grea, necesita atentie si multe povesti contra plictiselii). Care se lauda in stanga si-n dreapta cu realizarile tale, de parca ar fi ale lui. Hai ca iubitii vin si trec, who cares, amicii au rol pentru o scurta perioada de timp, dar prietenii… Ei bine, prietenii…
Cum ziceam, lista mea de prieteni e restructurata Sa bem pentru asta! Mai ales eu. Cheers!
Dar “prietenul” tau, scaunul, in ce categorie e? Ca dupa impactul de acum cateva zile cu degetul tau e clar ca scaunul exista acolo, in viata ta (sau macar in bucatarie). Well, cum te simti? Te mai doare?
cata dreptate ai
dar sa stii ca ma bucura faptul ca totusi exista si prietenii care dureaza… si dureaza…. si mai ales ca a noastra e una dintr-alea
o parte fixa dintr-un utilaj. din fericire nu a fost cazul de vizita la spital dar a ramas o urma f vizibila tinand cont ca ma imbrac numai in fusta pe caldurile astea 
have fun in concediu
by the way luni dimineata la servici m-am accidentat la piciorul drept. nu stiu cine a scos in calea mea
ma bucur ca e ok degetul tau ca sincer nu te-ai fi incadrat in peisaj sarind intr-un picior pe plaja
Cred ca asta a fost saptamana accidentarilor la picior! O prietena si-a rupt un deget, o alta are entorsa, tu te-ai lovit. E ceva in aer, clar
Mai am un pic si pleeeeeec 
yeeeeei 
… iar eu ma plictiseam cumplit la acesta ora si am citit cateva bloguri printre care si al tau. dupa o pauza de cateva luni cred. in concluzie m-am folosit de voi , asta-i viata !
Ha ha ha! Esti un nerecunoscator!
Wecome back 