Cuvantul asta, “forever” (ca vorba aia, ne anglicizam treptat si il folosim tot mai des) mi se pare tare periculos. Adica mi se pare genul de cuvant pe care nu ar trebui sa il folosim niciodata. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, nici “niciodata” nu ar trebui sa folosim.
In fine, sa ma intorc la “forever”, sau la romanescul “pentru totdeauna”. Asta e un cuvant utopic. Il zici acum, crezi, tu chiar crezi ca vorbesti serios in momentul respectiv si bam! in cateva luni, sau ani, sau chiar mai putin, nici nu iti mai aduci aminte ca l-ai rostit. Sau ca era ceva care te inspira sa zici “pentru totdeauna”. Sau ca, pe moment, ti-a produs o stare de fericire, care credeai ca o sa dureze pentru totdeauna. Nu te-ai putut abtine si l-ai zis. Sau te-ai bucurat cand l-ai auzit. Si pe urma… Ei bine, pe urma…
Cuvantul asta e cel mai mincinos din cate exista. Daca iti vine vroedata sa il rostesti, mai bine te musti de limba si bei un pahar de apa. Si toata lumea fericita.
Never ever say forever!
[...] convins ca o sa fie mult timp langa tine (ca sa nu folosesc cuvantul ala despre care ziceam intr-un post anterior ca nu ar trebui sa existe , care te suna sa vada daca mai esti la munca si vine sa te [...]