Fata întâlneşte băiatul

“Mâna ei m-a deschis. Apoi mâna ei a devenit o aripă. Apoi tot ce eram a devenit o aripă, una singură, iar ea era aripa cealaltă, împreună eram o pasăre. Eram o pasăre care putea cânta Mozart. Era o muzică pe care o recunoşteam, era atât profundă cât şi uşoară. Apoi a devenit o muzică pe care nu o mai auzisem până atunci, atât de nouă pentru mine încât mă făcea să plutesc, nu eram altceva decât notele pe care ea le purta, suspendate în aer. Apoi am văzut zâmbetul ei atât de aproape de ochii mei încât nu mai puteam vedea altceva decât zâmbetul, şi mi-a venit în minte gândul că până  atunci nu mai fusesem în interiorul unui zâmbet, cine ar fi crezut ca a fi în interiorul unui zambet e un lucru atât de vechi şi de modern în acelaşi timp?

Capul ei frumos era aplecat peste sânul meu şi am coborât, nu-i de mirare că i se spune pământ, era argilos, era bun, era tot ceea ce înseamnă bine, era pământesc, era tot ce înseamnă cuvântul pământ, era zona subterană a oricărui lucru, ace gen de sol care curăţă lucruri. Oare aceea era limba ei? Oare la asta se referea expresia limbi de foc? Oare mă topeam? Mă voi topi? Eram aur? Eram magneziu? Oare eram sărată, erau toate măruntaiele mele o bucată mare, nu eram altceva decât apă sărată cu propria sa minte, eram un soi de fântână, eram forţa apei care pătrundea prin piatră? Eram tare, apoi eram forţă, eram şarpe, schimbam piatra în şarpe din trei mişcări simple, stearpa, sireapă, şarpe, apoi eram un copac ale cărui ramuri erau toate îmbobocite de noduri, şi oare ce erau toţi aceşti muguri moi, oare erau coarne?

Eu eram o ea eram un el eram un noi eram o fată şi o fată şi un băiat şi un băiat, noi eram tăişuri, eram un cuţit care putea tăia prin mit, eram două cuţite aruncate de un magician, eram săgeţi trase de un zeu, noi loveam inima, noi loveam casa, noi eram coada unui peşte eram duhoarea unei pisici eram pliscul unei păsări eram pana care stăpânea gravitatea eram cu mult deasupra oricărei privelişti apoi jos adânc în negura purpurie a ciulinilor eram o rătăcire în amurg în graba nesfârşită a unui dans scoţian de vibrare învârtire chiar putem ţine ritmul? (…)

Eram toate simţurile adunate în gămălia unui ac, şi oare un înger ştia cum să se folosească de mâini în acel fel, ca de aripi?

Timp de aproape zece minute, noi am fost toate acele lucruri.”

Ali Smith, Fata întâlneşte băiatul