La inceputul lui iunie, Bucurestiul miroase a tei.
Strazile miros a tei, diminetile si serile sunt imbatate de mirosul florilor de tei, casa mea miroase a tei.
La inceputul lui iunie, ar trebui sa fiu si eu o floare de tei pierduta undeva intr-un copac batran care isi raspandeste mirosul peste oras. Asa, as putea sa te bucur, sa te inconjor, sa imi simti mirosul si sa vrei sa raman acolo. Un an intreg. Si multi, dupa acesta.
Da… La inceputul lui iunie, Bucurestiul miroase a tei. Puternic. Imi place si as vrea ca totul sa fie o noapte senina de vara cu miros puternic de tei.
Sibiul acum e plin de flori de tei. in fiecare seara cand ma intorc de la servici imi umplu plamanii de acel miros placut. mirosul ma face sa ma gandesc la o ceasca de ceai de tei. ma intreb oare toti simt la fel? ca daca da atunci am putea sa stam la taclale la un ceai la umbra teilor
I’m in!