Imi place sa cred ca sunt o persoana diplomata. Bine, uneori ironia mea trece de diplomatie si de subtilitate, dar sa zicem ca exista situatii care o cer.
Clar, la anii mei, mai am de invatzat in domeniul acesta. Si pe cuvant ca nu stiu, cand sunt dau de astfel de persoane, daca sa ma enervez, sa imi colcaie sangele in vene si sa strang din pumni, sau sa imi scot repede un carnetel, sa imi prind parul in codite si sa stau atenta, sa notez cum reactioneaza in diverse situatii.
Bun, ca sa lamurim ceva, de acum ma voi referi la “diplomatie” ca la o “comportare abila, subtila, sireata”, ca sa citez Ză Dex. So, ce voiam eu sa va impartaesc din cunostintele acumulate pana acum:
- diplomatii sunt actori desavarsiti. Tom Cruise si Brad Pitt sunt mici copii. Sean Penn plange langa astfel de oameni si isi ia notite, spasit. Eu ma enervez. Tensiunea mea creste si isi revine continuu pe parcursul unei zilei.
- diplomatul manuieste oamenii ca pe coca. Zambind, te ia prin invaluire, iti povesteste diverse, se lauda -constant, si cu aceleasi chestii, pana e sigur ca a fixat totul in mintea ta-. Te zapaceste cu tot felul de cuvinte, incearca sa te faca sa te simti bine – ce pacat ca nu il simpatizezi!- si apoi hop! vine cu o rugaminte. Asa zisa rugaminte, fiindca nu o poti refuza -decat daca esti la fel ca el-. Si odata rezolvata problema, apar altele. Tot tu le vei rezolva, stai linistit.
- ca tot eram la capitolul “a-i face pe ceilalti sa se simta bine”, tine minte ceva: cand rogi pe cineva sa te ajute, sau sa te insoteasca undeva sau sa ii oferi ceva, mereu ii vei spune: “esti prima persoana la care m-am gandit!”. Nu coteaza ca sunt 5 sau 50, fiecare dintre ele e prima. A, si lucrul asat trebuie subliniat de cateva ori pe parcursul unei conversatii.
- diplomatul zambeste. Chiar daca afara e un cutremur de 70 de grade, daca o sleahta de teroristi iti arunca cu rosii in geam, daca cerul se rupe in doua si Zeus coboara calare pe un fulger, el zambeste (asta, recunosc, e o chestie buna). Chiar daca iti arunca un cuvant tampit sau face o gulma proasta, el zambeste. Apoi iti spune, linistit: “am glumit!”
- diplomatul nu are limita. Stie ca ar trebui sa se opreasca, dar nu o face. Face, in schimb, pe prostul. Cu buna stiinta. Si culmea, nu e in pericol sa ramana asa.
Eh, dragii babei, astea sunt doar cateva trasaturi care caracterizeaza diplomatul. Unul viclean foc, care obtine mereu ce vrea. Ar mai fi si altele, dar va lasa sa le descoperiti singuri. Si, pe unele dintre ele, sa vi de insusiti.
he he he. diplomat zici? pai in ziua de azi e plin de din astia. ca doar ei merg pe principiul mie sa imi meraga bine ca in rest…. Ii detest dar eu ii tratez cu o oarecare indiferenta ca sa nu imi ies din pepeni si sa le zic vreo doua. am dat de suficiente persoane care sunt tot un lapte si-o miere ca sa obtina ce vor dar trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca si ei fac parte din tabloul pestrit al societatii. sunt fel de fel de oameni si diplomatul as zice ca e cumva egal cu pupinkuristul
deci sa fim la fel de diplomati cu asemenea cusuri ale societatii contemporane
o_O
Am dat de asa zisi diplomati in free-lancing iar consider ca cea mai enervanta chestie pe care o pot auzii din partea ta este urmatoarea :
“Hai frate ma iei cu vrajeli d-astea?!”
Si rezolvi problema.