Dat naibii virusul asta care circula liber prin Bucuresti, mai ceva ca Voda prin loboda.
L-am prins si eu, normal. Doar tre sa fiu la curent cu tot ce misca. La mine virusul s-a instalat frumos in gat si a copt o laringo-faringita acuta de toata frumusetea. Rezultatul? Catvea zile de stat in casa, plus teama ca voi ramane fara voce. Fiindca da, nu mai puteam vorbi. Sopteam, asta era singura modalitate de a ma intelege cu ceilalti. Eram -inca nu mi-am revenit de tot- ca un om din eopca de piatra, care nu poate articula cuvintele.
Oricum, ceva mi s-a parut interesant in toara povestea asta. Cum ziceam, fiindca nu puteam vorbi, sopteam. Iar oamenii din jurul meu aveau aceeasi tendinta. Mai intai, la birou. Pe unde mergeam eu – liniste. Nu, nu barfeam pe nimeni, dar colegele sopteau.
Alt experiment: merg sa platesc curentul. Ma fortez sa zic ceva, normal, nu imi iese, asa ca soptesc. Casierita se uita la mine si imi sopteste sa introduc codul pin. Apoi incepe sa rada: “Ciudat, am si eu tendinta sa soptesc”. Si imi zice de cateva ori chestia asta, de parca ar fi facut cine stie ce lucru rau.
La brutarie, aceeasi poveste. Nu puteam articula, asa ca am indicat ce voiam sa cumpar. Tipa de acolo se uita la mine si dadea din cap, in semn ca intelege ceea ce ii spun.
Si e ciudat. Daca nu vorbesti, parca nici ceilalti nu au tendinta sa iti vorbeasca. Fie iti arata cutare sau cutare lucru, ca si cand ai fi picat din alta lume, fie iti vorbeau pe acelasi ton. Ceea ce mi s-a parut nice. Cum ar fi sa fim toti calmi, sa nu ridicam tonul, si sa ni se raspunda la fel? Ma intreb la masini cum am putea implementa sistemul asta 
Oricum… partea buna la laringo-faringita asta idioata e ca, stand in casa, am vazut ca soarele rasare si pe strada mea. Dar dupa-masa, cand eu nu sunt acasa. Asa ca m-am bucurat -eu si cele doua flori ale mele- de razele care mi-au invadat camera. A, si am reusit, in sfarsit, sa citesc toate paginile pe care le-am bookmarked-uit, plus catvea numere de Esquire, pe care nu am apucat sa le termin. Deci… da. Pe luni cred ca o sa pot vorbi din nou. Normal
Soarele rasare intotdeauna si pentru tine, FLUTURAS. Este si normal sa rasara si pe strada ta chiar si dupa masa. Iar cu vorbitul in soapta l-am experimentat atunci cand am vorbit la telefon, adica eu vorbeam si tu ca un copil cuminte ascultai. Da, ar fi bine ca din cand in cand sa ne loveasca o epidemie de laringo faringita poate numai asa vom putea sa comunicam mai calmi si cu bun simt nu de alta dar atunci vrem nu vrem nu mai putem sa ne manifesta violent. Deci stop manifestarilor nervoase.Traiasca laringo faringita
Mda, pacat ca nu eram eu persoana care se masnifesta violent si care merita o laringo-faringita. Dar no, bucurosi le-om duce toate, ce sa mai…
Eu sunt cam in aceeasi situatie..insa..ca idee, daca ti se mai intampla asa ceva, sa tii minte ca SOPTITUL face mai rau la corzile vocale chiar decat tipatul. Asa ca, sa te rezumi la a indica/arata ce vrei sau sa mimezi cuvintele fara soapta. Sanatate multa
Ups! Chiar nu stiam. Bine de aflat, oricum vine iarna si cine stie…
Sanatate si tie, sa te faci bine soon!