Iti mai aduci aminte cand erai pusti si iti imaginai cum trebuie sa arate cutare sau cutare obiect? Iti mai aduci aminte ce dezamagit erai cand il vedeai, fiindca imaginea pe care tu ti-ai construit-o nu semana deloc cu cea reala?
Mie mi s-a intamplat asa de multe ori. Mi se intampla si acum, de altfel, si sunt convinsa si pe viitor imaginatia imi va crea imagini ireale despre lucruri reale.
In fine, intorcandu-ma la copilarie, am vie in minte o imagine care mi s-a derulat de multe ori in fata ochilor. Era pe vremea cand inca nu stiam ce forma are Pamantul, nu prea intelegeam eu cum sta treaba cu Spatiul ala infinit si cu planetele care plutesc in el. Imi imaginam insa, crezand ca Pamatul e patrat, ca voi ajunge intr-o zi la capatul lui. Si ma vedem “mare”, mergand peste mari si tzari, cu rucsacul in spate, pana la capatul Pamantului. Ajunsa acolo, urma sa vad tot Universul cu Planetele si Stelele si ce mai credeam eu ca se gaseste pe-acolo. Nu prea stiam cum o sa fie linia dintre ziua de pe Pamant si intunericul din Univers, dar astea erau, banuiam, raspunsuri pe care urma sa le primesc odata ajunsa acolo.
Si ma vedem la capatul pamantului-cel-patrat, stand pe marginea lui, ca pe marginea unei prapastii. Imi roteam bratele in jurul corpului, fiindca stateam chiar pe muchia Pamantului si incercam sa imi tin echilibrul, sa nu cumva sa cad in Spatiu.
Mi-a revenit imaginea asta in capul meu mic pana am aflat ca pamantul e rotund. Mare dezamagire… Dar am gasit si atunci, eu si vecinii mei, o solutie contra plictiselii: ce-ar fi sa ne apucam de sapat, sa ajungem de cealalta parte a Lumii? Si ne faceam traiectorii sa vedem unde am putea ajunge, mai ceva ca pinguinii din Madagascar. Bine, ne imaginam ca vonmgasi si iadul, tot sapand asa, dar nu se speria idea 
Daca, printr-o minune (tehnologica sau de alta natura) sapi o groapa prin globul pamantesc, si faci asta p’aici, pe la noi, iar groapa/tunelul este dreapta/drept atunci capatul celalat va fi prin sudul Pacificului, putin spre Australia. Faza funny este ca daca te arunci in ea, prin cadere nu vei ajunge in partea cealalta. De fapt vei fi foarte aproape sa ajungi, dar apropiindu-te de iesire gravitatia te va atrage si te va propulsa spre intrarea opusa. Vei intra intr-o miscare de du-te-vino prin tunelul asta, fara sa te opresti vreodata…
uuuuu! Serioooos? ei bine, trebuie sa recunosc ca, dupa ce am crescut, nu am cercetat cat de viabila ar fi calatoria noastra spre celalalt capat al pamantului
Oricum, daca imi spuneai asta pe vremea cand ma inarman cu bete pentru sapatul gropii, nu stiu cat as fi inteles din gravitatie si propulsare. dar, cu siguranta, mi s-ar fi parut interesant 
asta ar insemna ca la un moment dat sapi in sus.undeva pe la mijloc,dar pe ce stai?ca in urma ta ai scos tot pamantul.
@Cedars: observația ta e corectă! Nu m-am gândit la asta până acum…