
Asta nu e Vasilică, dar asa tamp se uita si el la mine....
Umbla zvonuri ca vin sarbatorile. Craciunul, sfarsitul de an, nebunie mare. Mareeee!
In mijloacele de transport in comun, agitatie cat cuprinde. Pe langa dame cu plasele mai pline ca de obicei, insotite de domni caratori de brazi (sau crengute mai mici sau mai mari), isi fac loc, deloc timid, cersetorii.
Normal, au dat upgrade si s-au conformat: vine Craciunul, deci le cantam de stele minunate, pastori si nasterea Domnului astora ce se plimba cu ratb-ul. Le mai uram si de bine si poate-poate iese de-un pachet de tzigari. Si de-o bere, daca mai ramane.
Tramvaiul 41. Crangasi, 10:15 – Aud, de undeva din spate, pe cineva cantand. Ceva colinda, nu deslusesc exact de zice, nici nu eram atenta, de altfel. Eram procupata cu energiile Chi’ pozitive si sagetile veninoase. Cu alte cuvinte, infundata pana peste cap in cartea mea despre Feng Shui. Vad trecand prin fata mea un baiat de vreo 14 ani, cercel in ureche, freza de-aia gen creasta-de-cocos-nearanjata, adica tuns periuta pe la urechi si ceafa, mai lung in varful capului. Poate are un nume tunsoarea asta, nu il stiu. Ma rog, nu i-as fi dat nici 10 bani.
1 Mai, 10:23 – De data asta, colindatoarea nu mai urca prin usa din spate. Canta si ea ceva despre bucurii si de-astea, si termina cu “Pe cununa-i scris asaaaaaaaa/ Pe cununa-i scris frumoooos/ La multi ani cu sanatate!” Cih! Canta fals si mai si poceste colinda. Urat! Oricum, era o fata de etnie rroma, vreo 16-17 ani. O lei.
Casin, 10:25 – “Pune mana pe Vasilică, ca sa-ti iei masina micaaaaaaaa! Pune pana pe Vasilică ca sa-ti mearga bine tot anuuuu’ ” Asta urlat. M-am si speriat. Fata, de vreo 5-6 ani, se urca fix pe usa situata in spatele scaunului unde stateam eu. Cea dintai oprire, prima la dreapta. La mine, adica. Eu, cufundata in Ba-gua si aranjarea corecta a mobilelor. Ea, langa mine: “Pune mana pe Vasilicaaaaaă!” Eu, nimic. Trag cu coada ochilui, vad ca are o gramada de ceva atarnata la gat, o las in pace. Ea ma atinge, eu ma intorc… Si dau bot in bot cu… Vasilică! Mielul Vasilică! Pus la punct, cochet, aranjat, curatezel si cu funditza rosie, ca sa nu il deochi. Ma pufneste rasul. In continuare, Vasilică se uita tamp la mine. Cred ca habar nu avea ce i se intampla. Dar era cuminte si simpatic.
Nu i-am dat nici fetei cu Vasilică bani. Nici mielul nu l-am atins. Criza, maica… Plus ca nu voiam masina mica. Ori sanatoasa, ori nimic! HI! Daca nu-mi merge bine la anuuuul?
ha ha ha! M-am intalnit si eu cu tiganusul asta. In postul meu era vorba de o ea-tiganusa, cu la feld e agasantele exclamatii de a pune mana pe mielul respectiv. Care e asa de cuminte…
Cuminte si NOROCOS … ca nu a venit pe lume de Paste in loc de Craciun
. De aici si speranta ca daca pui mana pe el iei o parte din noroc.
Aaaaa! Pe asta nu o stiam. Deci de aici legenda cu norocul si cu toata nebunia… Merci de lamurire
Omu’ cat traieste invatza