Love is a decision
Ca tot vorbeam in postul anterior despre dragostea care dureaza mai mult sau mai putin, nu ma pot abtine sa nu povestesc discutia pe care am avut-o ieri cu o americanca.
Se intampla in trenul in care imi fac veacul de cateva ori pe an, cand plec-vin de acasa (d)inspre Bucuresti. Rapidul 347, mai exact. Americanca, de vreo 55 de ani, tocmai escaladase Himalaya si era intr-o scurta vizita in Romania.
Mi-a spus parerea sa despre Obama (“I don’t trust him, he’s just charismatic, as Bill Clinton was”), mi-a vorbit despre adolescentii americani, complet debusolati (din cauza familiilor destramate si a faptului ca singurele lor repere sunt cele din media) si despre faptul ca dupa scandalul Clinton-Lewinsky toata lumea crede ca e ok sa te culci cu toata lumea. Pe principiul “daca presedintele a facut-o, de ce n-as face-o si eu?”
Si mi-a mai vorbit si despre relatia sa cu sotul ei. Despre faptul ca ea considera ca suntem facuti pentru un singur partener si ca, desi dragoastea moare dupa doi ani (trei, ar spune altii, iar chestia e demonstrata) nu putem schimba partenerul asa, la doi-trei ani. N-ar fi sanatos si nu am avea deloc stabilitate. (I agree!)
Mi-a mai spus ca ea si sotul ei au lipit pe frigider o chestie pe care scrie “Love is a decision”. Si mi-a mai povestit ca de cate ori sunt suparati unul pe altul, nu isi spun “I love you”, ci “I decide you”. Lucru care o asigura ca orice s-ar intampla, el va fi acolo.
Mi-a placut mult chestia cu “Love is a decision”. Chiar cred ca asa e. Sa decideti bine! 
Americanii sunt printre cele mai spurcate natzii datorita educatiei pe care o au aadolescentii.Bine punctat Suciu,cat despre americanca…cata dreptate are…
Da, e cam trista actuala situatie a americanilor. Ata e, cu totii avem perioadele noastre de glorie. Dupa care urmeaza, inevitabil, caderea. La ei e libera, brusca si dureaza de ceva vreme
Si da, dreptate avea tipa. pana la urma, la asta se rezuma totul.