Of, stresul meeeeeu
Citeam intr-un pliant dintr-o revista despre stres. Era reclama la ceva pastile anti stres, si asa am aflat ca stresul e de mai multe feluri: social, emotional si psihic, profesional, fizic sau legat de igiena vietii. Cred ca le am pe toate, mai putin stresul social. Cred… chit ca daca la stres social intra “a trai in Bucuresti”, sunt cea mai stresata si nu as avea nevoie si de alte stresuri; unul mare, bun, sanatos si cu potential de a creste, este suficient.
Am mai aflat ca, pentru a scapa de stres, trebuie sa facem alegeri rezonabile. Bine de stiut ca nu ne poate reusi totul (aaaaaah, acuma-mi spuuuuui? Stii ce perioada am avut de o luna incoace?), ca trebuie sa ne fixam obiective (familiale, sociale sau profesionale) rezonabile, compatibile cu personalitatea si cu aptitudinile noastre (aaa… mie imi place mereu sa imi fixez obiective destul de cu pretentii, pe care le si ating de cele mai multe ori… dar daca sunt stresata, ce fac? Uit de ele, ma inchid in casa si plang precum un Emo?) Sa nu disperam, insa. De retinut ca, tot pentru a combate stresul, trebuie sa facem pauze (si nu ma refer la alea de tigara!) pentru a ne amuza sau chiar a contempla ceva frumos (stiam eu ca trebuie sa fie, undeva in subconstientul meu mic, un motiv pentru care ma uit –am zis ma uit, nu holbez- la colegii draguti de pe la alte publicatii. Deja ma simt mai putin stresata). Indicat e si sa luam pauze in care sa facem ceva ce ne poate deconecta (singura chestie care, practic, ma poate deconecta cat sunt la munca e o pana de curent mare cat Casa Presei, care sa tina cel putin o zi).
Bun. Acum, ca ne-am lamurit ce e cu stresul, propun sa fim rezonabili si sa uitam de casele pentru care nu avem bani (ah, cat ma streseaza chestia asta, pe cuvant!), de vacantele in Tailanda (asta cel putin pentru vreo doi ani, in cazul meu. Putem, in schimb, sa ne multumim cu un masaj tailandez… ah!), de pantofii Manolo Blahnick sau de chestiile pe care nu avem timp sa le facem. Putem (pot), in schimb, sa ne ridicam mai des ochii din calculator pentru a ne aaaa… “contempla” colegii, putem merge cu bicicleta la munca (sa fim Eco si noi; eco am zis, nu emo) si manca mai multa varza si salata. Acum, ca stim toate astea, nu te simti mai bine? Eu nu, tot stresata sunt. Da’ cui ii pasa?
Useful blog. good luck.