Fata întâlneşte băiatul

“Mâna ei m-a deschis. Apoi mâna ei a devenit o aripă. Apoi tot ce eram a devenit o aripă, una singură, iar ea era aripa cealaltă, împreună eram o pasăre. Eram o pasăre care putea cânta Mozart. Era o muzică pe care o recunoşteam, era atât profundă cât şi uşoară. Apoi a devenit o muzică pe care nu o mai auzisem până atunci, atât de nouă pentru mine încât mă făcea să plutesc, nu eram altceva decât notele pe care ea le purta, suspendate în aer. Apoi am văzut zâmbetul ei atât de aproape de ochii mei încât nu mai puteam vedea altceva decât zâmbetul, şi mi-a venit în minte gândul că până  atunci nu mai fusesem în interiorul unui zâmbet, cine ar fi crezut ca a fi în interiorul unui zambet e un lucru atât de vechi şi de modern în acelaşi timp?

Capul ei frumos era aplecat peste sânul meu şi am coborât, nu-i de mirare că i se spune pământ, era argilos, era bun, era tot ceea ce înseamnă bine, era pământesc, era tot ce înseamnă cuvântul pământ, era zona subterană a oricărui lucru, ace gen de sol care curăţă lucruri. Oare aceea era limba ei? Oare la asta se referea expresia limbi de foc? Oare mă topeam? Mă voi topi? Eram aur? Eram magneziu? Oare eram sărată, erau toate măruntaiele mele o bucată mare, nu eram altceva decât apă sărată cu propria sa minte, eram un soi de fântână, eram forţa apei care pătrundea prin piatră? Eram tare, apoi eram forţă, eram şarpe, schimbam piatra în şarpe din trei mişcări simple, stearpa, sireapă, şarpe, apoi eram un copac ale cărui ramuri erau toate îmbobocite de noduri, şi oare ce erau toţi aceşti muguri moi, oare erau coarne?

Eu eram o ea eram un el eram un noi eram o fată şi o fată şi un băiat şi un băiat, noi eram tăişuri, eram un cuţit care putea tăia prin mit, eram două cuţite aruncate de un magician, eram săgeţi trase de un zeu, noi loveam inima, noi loveam casa, noi eram coada unui peşte eram duhoarea unei pisici eram pliscul unei păsări eram pana care stăpânea gravitatea eram cu mult deasupra oricărei privelişti apoi jos adânc în negura purpurie a ciulinilor eram o rătăcire în amurg în graba nesfârşită a unui dans scoţian de vibrare învârtire chiar putem ţine ritmul? (…)

Eram toate simţurile adunate în gămălia unui ac, şi oare un înger ştia cum să se folosească de mâini în acel fel, ca de aripi?

Timp de aproape zece minute, noi am fost toate acele lucruri.”

Ali Smith, Fata întâlneşte băiatul

Papusi si bibelouri indiscrete

i can see u! Bu-hu!

Stii ca in autobuze se intampla multe. Cred ca daca as vrea sa cunosc cat de cat temperamentul sau caracteristicile unui anumit oras, as merge muuult cu mijloacele de transport in comun. Asa as cunoaste si orasul, dar mai ales orasenii.

Mi se mai intampla, din cand in cand, sa trag cu urechea la conversatiile calatorilor. Nu-s eu de vina ca vorbesc tare si nu ma pot concentra la alte cele.

Se-ntampla ieri. Nu mai stiu in ce bus eram, oricum, ceva ce duce spre Dr. Taberei. Discutie intre tata si fiul.

Tata: Pana cand terminam cealalta camera, dormi in sufragerie.

Fiul: NUUU, nu in sufragerie. Nu dorm acolo.

Tata: De ce?

Fiul: Nu suport bibelourile. Am impresia ca se uita la mine. Ma urmeresc cand dorm. Nu suport nici papusile. Sunt urate si ma fixeaza tot timpul (baiatul asta clar a vazut filmul cu papusa Chucky).

Tata: Bine. Atunci iti dau o saltea si dormi pe balcon.

Fiul: Nu, mai bine imi dai o bata sa lovesc papusile peste fatza cand simt ca ma urmaresc.

Nu stiu ce a mai urmat, fiindca m-a pufnit rasul. Eu eram aia penibila, ca radeam de una singura, aparent fara motiv anume. Si ma intreb ce-o fi zis batranelul de pe scunul din fatza care ma fixa si nu intelegea ce naiba are nebuna. Da’, dar el nu stia de bibelourile Chucky…

Care este sexul crizei?

Am citit recent, intr-un ziar elvetian, un articol care mi-a atras atentia. Era legat de celebra criza financiara, insa de data asta abordarea era una cu totul diferita. Da, se vorbea despre bani si dezastul economic, dar principala intrebare pe care a ridicat-o Geneviève Grimm-Gobat, autoarea articolului, a fost legata de sexul celor care au provocat criza financiara inceputa prin toamna lui 2008.

Fiindca toate studiile se fac, nu-i asa, in Anglia, si in acest caz, doi englezoi au urmarit timp de opt zile nivelul de testosteron si de cortisol (un hormon responsabil, printre altele, si de producerea stresului) al unor agenti economici. Pare-se ca toti cei care au avut un nivel ridicat de testosteron, principalul hormon sexual barbatesc, si-au asumat mai multe riscuri si au realizat castiguri bursiere mai bune. Explicatia? Testosteronul creste increderea in sine, dar si gustul pentru risc. In schimb, cei cu un nivel mai ridicat de cortisol au preferat sa fie mai prudenti si sa nu riste atat de mult.

Si acum ajung la partea interesanta. Se stie ca fameile au de 15 ori mai putin testosteron decat barbatii. Intrebarea urmatoare e: nu ar fi mai simplu ca actorii de pe pietele financiare sa fie, in numar mult mai mare, femei? Asa aceste piete s-ar putea stabiliza mai usor.

In urma altor studii relalizate -de cine oare?:)- a reiesit faptul ca cu cat o companie avea in componenta mai multe femei, cu atat cota sa la bursa era mai sigura si nu scadea.

Pare-se ca in partea de nord a Europei femeile se implica mai mult in lumea financiara. In Norvegia, spre exemplu, legea cere ca 40% din membrii consiliului de administratie al unei firme sa fie femei. “Asa e mereu… barbatii fac mizerie, iar femeile vin sa curete”, scrie Grimm-Gobat citand un ministru islandez.

Un alt exemplu vine din partea lui Muhammad Yunus, “bancherul saracilor” (care primit premiul Nobel pentru pace in 2006). In Bangladesh, banca de creditare pe care el a creat-o imprumuta anual in jur de un miliard de dolari. Circa 97% dintre cei imprumutati sunt femei, care, in proportie de 99%, se dovedesc a fi debitori excelenti. Explicatia? In timp ce barbatii sunt mai egoisti si orientati spre satisfactia imediata, femeile sunt mult mai grijulii. Cand o mama face un imprumut, situatia intregii familii se amelioreaza, pentru ca femeia vrea sa construiasca ceva, ea are proiecte pe termen lung  (sursa: Nouvel Observateur, 20.03.2008).

So, imaginile catastrofice din toamna lui 2008 au o conotatie aproape exclusiv masculina. Domnilor, ati facut-o lata. Si de data asta.

Miros de tei

La inceputul lui iunie, Bucurestiul miroase a tei.

Strazile miros a tei, diminetile si serile sunt imbatate de mirosul florilor de tei, casa mea miroase a tei.

La inceputul lui iunie, ar trebui sa fiu si eu o floare de tei pierduta undeva intr-un copac batran care isi raspandeste mirosul peste oras. Asa, as putea sa te bucur, sa te inconjor, sa imi simti mirosul si sa vrei sa raman acolo. Un an intreg. Si multi, dupa acesta.

Da… La inceputul lui iunie, Bucurestiul miroase a tei. Puternic. Imi place si as vrea ca totul sa fie o noapte senina de vara cu miros puternic de tei.

Forty, going on twenty

Zilele trecute cautam pe internet fotografia nevestei unui politician. Ma asteptam sa vad o doamna cocheta, dar modesta, undeva la 54-55 de ani. Si am gasit. Doar ca rezultatul a fost ceva de genul unuia dintre bancurile de la Radio Erevan (intrebare la Radio Erevan: Este adevarat ca lui Andrei Saharov i s-a facut cadou o Volga? Raspus: Sigur ca da, dar nu este vorba de o Volga, ci de o bicicleta Sputnik si nu i-a fost daruita, ci i-a fost furata!).

Cam asa si cu rezultatul meu:  doamna modesta nu arata de 55, ci de vreo 40, nu era miniona si satena, ci blonda si inalta, nu purta un deux piece, ci jeans si o jacheta fashionable. Si pe cuvant ca arata al naibii de bine! Citind articolul alaturat pozei, aflu ca doamnei respective ii placea, ca oricarei femei, dealtfel, sa arate cat mai bine. Asa ca a apleat la un estetician, iar rezultatul este pe masura.

Buuun… vad acum ca, potrivit unui studiu facut de catre cercetatorii din Marea Britanie, tinerii sunt tot mai interesati de proceduri de medicina estetica. Si ma intreb… intr-o lume in care prima impresie conteaza, ce e de facut? Dam un update imaginii proprii? Scapam de riduri, facem un tratament impotriva ridurilor, marim buzele, ne injectam botox si stergem cearcanele fara pliculete de ceai sau lingurite de inox congelate? Sau ne imaginam cum ar fi fost daca… ?

Sunt multe de zis pe aceasta tema, insa eu cred ca numai un specialist ar putea recomanda ce e bine, cand, cum si in ce masura. Si, by the way, doctorul estetician Iancu Morad, pe al cariu site am navigat, iti poate oferi informatii si consultatie gratuite. Deci… ce e de facut?